Cum a ajuns Gheorghe Hagi campion

18 Iun

Oare cum o fi fost pe cand nu era vedeta? Ce fel de copil a fost Regele fotbalului romanesc sau Maradona din Carpati, cum este supranumit Gheorghe Hagi?

Care au fost oare ingredientele reusitei sale care au facut ca in perioada 1985 – 1999 sa fie desemnat de 6 ori fotbalistul anului in Romania? Ce anume a contribuit la  a-l transforma in cel mai bun marcator din istoria nationalei Romaniei cu 35 de goluri înscrise? Ce anume….? si intrebarile pot continua si pot fi puse in diferite forme.

Raspunsul la unele dintre aceste intrebari le da chiar Gheorge Hagi intr-un interviu in Campionii Romaniei:

Cum a fost copilaria dvs?
Normala, asa cum o are orice copil. Cu o familie cu parinti muncitori. Eram la tara, un copil iute, activ, caruia ii placea sa se joace foarte mult afara si, in special, cu gasca de copii si colegi mai mari. Intotdeauna am stat cu copii mai mari decat mine. Intr-un fel, ei m-au crescut si relationat foarte tare cu mingea de fotbal!

Cum ati ajuns la fotbal?
De cand eram mic, cred ca aveam 3-4 ani, primul cadou pe care l-am cerut parintilor a fost o minge de fotbal. Probabil ca m-am nascut cu acest sentiment iar dupa aceea el s-a accentuat si mai tare astfel ca am ajuns sa am calitati de a face performanta.

Cum a decurs ascensiunea dvs?
La 8-9 ani, ne-am mutat de a Sacele la Constanta. Bineinteles ca, la scoala, se juca foarte mult fotbal la orele de sport iar, pe zi ce trecea, eu tot mai mult eram implicat in a juca, a practica fotbalul cu colegii. Uite asa, m-a vazut cineva si, la 10 ani, am decis sa il practic zi de zi. Nu fotbalul pe strada, la scoala, ci in mod organizat, la club, la Farul.

A fost decizia dvs sau si parintilor?
Nu, un coleg care era mai mare decat mine, tot la Farul, m-a vazut si mi-a propus sa merg sa ma vada si pe mine. Atunci l-am cunoscut pentru prima data pe antrenorul care m-a crescut, pe Iosif Bukossy, care, dupa aceea, m-a initiat, m-a invatat si m-a format. Practic, mi-a aratat tainele fotbalului.

De mic ati jucat mijlocas?
Intotdeauna a fost un post care mi-a placut foarte mult, chiar exagerat. Cu cine jucam, imi placea foart mult sa le dau mingea printre picioare. Acela era obiectivul meu, sa-l driblez si sa le dau printre picioare. Mi-aduc aminte ca la primul meci pe care l-am jucat pe terenul mare la Farul, ne-a pus sa jucam. Aveam 11 ani, am luat mingea si am „arestat-o”. Atunci mi-a zis: „Uite o minge pentru tine sa ti-o bagi in san si una pentru colegii tai, ca sa dea si la altii, nu doar sa dribleze!”

Cand ati inceput sa simtiti gustul succesului?
La 11 ani am participat la Cupa Marilor Sperante pentru copiii cu cravatele rosii. Doi ani la rand am castigat titlul de cel mai bun jucator, cel mai tehnic jucator iar intr-un an am castigat si titlul de golgeter al turnelui national pentru copii de 11-12 ani. Atunci a fost prima oara cand m-a dat in ziar, la Constanta. Dupa aceea, normal, am crescut, am venit la loturile nationale, unde eram in atentia tuturor. Automat, a venit debutul in Divizia A, dupa ce cu Luceafarul am jucat in B si in C.

Ati debutat devreme si in prima reprezentativa a Romaniei…
Da, la 17 ani si un pic! M-au luat intr-un stagiu de pregatire, cu echipa mare, sa ma vada, sa ma cunoasca. Probabil auzisera despre mine lucruri foarte bune. Am fost cu ei in pregatire, in iarna, si in Grecia, intr-un turneu.

Care reusita v-a ramas la suflet?
Am descoperit ca sunt fotbalistul roman care are cele mai multe goluri marcate si e greu sa aleg un gol, mai ales ca 60-70% sunt de la distanta mare si nu au cum sa nu fie spectaculoase, frumoase! A mai fost golul acela cu Monaco, in Champions League, un gol foarte bun, cu Trabzon, In Turcia am marcat foarte multe, la fel cu Real Madrid. Dar, bineinteles, ca raman cu acela din 94, avand in vedere ca era la finalul Campionatului Mondial, era la nivelul acela si a fost dificil, din zona laterala, cu unghi foarte inchis.

La ce echipa v-ati simtit cel mai bine?
Nu pot sa raman cu una! Sunt etapele unei cariere, de aproape 20 de ani, la nivel foarte mare. Nu pot sa uit cei 7 ani si jumatate jucati in Romania, apoi am  plecat afara, am ajuns la Real Madrid, am jucat la Barcelona, am fost in Italia si am terminat la Galatasaray unde m-am simtit extraordinar. Am terminat in triumf, jucand pana la 36 de ani la cel mai inalt nivel. Cu siguranta, in fiecare loc am amintiri frumoase si diferite. 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: